Despre carte: 2016 / Amintirile vacanțelor de vară cu bunica sunt roz și magice, iar poveștile spuse de mătușile mele sunt misterioase. Katharina Hagena vorbește despre femeile dintr-o familie, împletind destinele a trei generații. Un roman despre uitare și memorie, emoționant, încântător de amuzant și în același timp înțelept. Când Bettina a murit, Iris și-a moștenit casa. După atâția ani, Iris se regăsește înapoi în vechea casă a bunicii sale, unde și-a petrecut vacanțele de vară și s-a jucat îmbrăcat cu vărul ei. Ea se plimbă prin camere și prin grădină, printr-o lume în care timpul s-a oprit. În această lume, coacăzele roșii devin albe peste noapte, lacrimile pot fi păstrate, copacii înfloresc de două ori, satele dispar, iar femeile lovesc scântei din vârful degetelor. În acest timp grădina a devenit sălbatică. După căderea din măr, Bettina a devenit mai întâi absentă, apoi uitucătoare, iar în cele din urmă nu a mai recunoscut nimic sau pe nimeni, nici măcar pe cele trei fiice ale ei. Iris a locuit singură acasă o săptămână întreagă. Ea nu știe dacă vrea să păstreze casa asta. Ea înoată în Lacul Negru, primește oaspeți, îl sărută pe fratele fostei iubite și revopsește pereții. Rătăcind din cameră în cameră, ea găsește prin atingere amintiri pe care le-a uitat: Ce a făcut cu adevărat bunicul înainte de a intra în război? Ce bărbați le-au iubit pe fiicele Bettinei? Cine a mâncat mere direct cu semințele? Iris își amintește în sfârșit de noaptea în care s-a întâmplat accidentul vărului ei Rosemary: ce făcea Rosemary pe acoperișul grădinii de iarnă? A mai vrut să-i spună ceva, Iris? Iris realizează că există diferite forme de uitare și memoria este doar una dintre ele..